SIGHISOARA

Sighişoara (în dialectul săsesc Schäsbrich, Šesburχ, în germană Schäßburg, în maghiară Segesvár, în latină Saxoburgum) este un oraş situat în judeţul Mureş, Transilvania, România. Municipiul are o populaţie de 32.304 locuitori (2002).

ISTORIC

Localitatea a fost întemeiată de colonişti germani (majoritatea lor fiind din regiunea Saxonia), care fuseseră invitaţi să se aşeze în Transilvania de către regele Ungariei Geza al II-lea pentru apăra graniţele de est. Aceşti colonişti primesc în folosinţă fundus regius (pământ crăiesc) şi se bucură de drepturi şi privilegii deosebite. [2]

Cronicarul sighişorean Georg Krauss (sau Georgius Krauss, sau Georg Kraus) (1607-1679) menţionează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighişoara era locuit[3], dar prima atestare documentară a aşezării este din anul 1280 sub numele de Castrum Sex. În anul 1298 este menţionată denumirea germană Schespurch (mai târziu "Schäßburg"). Localitatea este menţionată în anul 1367 ca "civitas" (oraş). Numele românesc al oraşului este atestat în scris din anul 1435. Forma "Sighişoara" a pătruns în română pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui "Segesvár" ("cetatea Segheş").

În decursul anilor cetatea Sighişoara nu a fost scutită de vicisitudini, prima fiind marea năvălire tătară din 1241, pe când cetatea încă nu era fortificată. Construcţia zidului cetăţii, care are o lungime de 950 m, a început în 1350. Înălţimea iniţială a fost de 4 m, dar în sec. 15 a fost înălţat cu 3-4 m. A avut 14 turnuri (care aparţineau fiecare câte unei bresle) şi 4 bastioane. Actualmente (2009), mai există 9 turnuri şi trei bastioane.

Între anii 1431 şi 1435 Vlad al II-lea Dracul a stat la Sighişoara, aşteptând momentul prielnic de a urca pe tronul Ţării Româneşti. Totodată stăpânea aceste regiuni în numele lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Se pare că în această perioadă (în 1431) s-a născut la Sighişoara Vlad Ţepeş.

În anul 1514, când războiul ţărănesc a lui Gheorghe Doja se răspândeşte în aproape întreaga Transilvanie, ţăranii din jurul Sighişoarei se strâng în jurul unui anumit Ioan Secuiul (nume românizat) (conform unor surse ar fi fost chiar fratele lui Gheorghe Doja) şi îl omoară pe primarul Anton Polner şi pe soţia acestuia.[4]

În anul 1601, cetatea este atacată şi prădată de trupele conduse de generalul Basta, dar scapă cu viaţă cu plata unei răscumpărări de 50.000 de florini, "bani împrumutaţi", cum menţionează cronicarul Krauss.

În anul 1603 2000 de locuitori mor din cauza ciumei, iar în 1709 numărul este de 4000.[5]


Între 1703-1711 are loc mişcarea anti-habsburgică din Ungaria şi Transilvania. Curuţii (anti-habsburgicii)- conduşi în regiunea Târnavelor de Vasile Neagu şi Bucur Câmpeanu- au atacat cetatea Sighişoara care era văzută ca fiind de partea lobonţilor (apărătorii imperiului habsburgic). După lupte grele, curuţii îşi dau seama că nu pot ocupa cetatea, şi se retrag.

Prin bătălia între trupele ţariste intervenţioniste şi armata revoluţionară ungară de pe câmpia dintre Sighişoara şi Albeşti din 19/31 iulie 1849, Sighişoara a intrat în istoria luptelor revoluţionare din sec. 19. În această bătălie a murit, printre alţii, poetul ungur Sándor Petőfi.

În perioada interbelică a fost reşedinţa judeţului Târnava Mare.

BRESLE

Breslele meşteşugarilor din Sighişoara (19 la număr) şi-au primit primele statute în 1376, statute care aveau la bază legi şi obiceiuri mai vechi. Se iau măsuri pentru interzicerea măririi numărului angajaţilor, se planifică procurarea materiei prime etc. Concurenţa între bresle era acută, iar cea dintre breslele din diferite oraşe era de-a dreptul crâncenă. De exemplu, dacă lăcătuşii din Braşov aduceau la târgul din Sighişoara "lacăte şi broaşte proaste", lăcătuşii sighişoreni aveau dreptul să le confişte. [6]

Meşteşugarii devin tot mai înstăriţi şi ajung să aibă reprezentanţi în sfatul cetăţii, lucru care până atunci era rezervat patricienilor feudali. Primul meşteşugar care a ajuns să intre în sfatul cetăţii, cu funcţie de jurat, a fost un reprezentant al breslei aurarilor, Nikolaus, în 1393.

Breslele au fost desfinţate în 1884 deoarece îşi pierduseră semnificaţia.

CULTURA

Aşa-numitele Richttage ale vecinătăţilor sunt pentru prima dată atestate documentar în anul 1526.

Primul ziar sighişorean apare în 1872 şi se numeşte Schäßburger Anzeiger, iar din 1879 până în 1944 apare Großkokler Bote.

Este cunoscut faptul că compozitorrul Johannes Brahms a fost la Sighişoara cu ocazia unui turneu întreprins în Transilvania.

DEMOGRAFIE

La recensământul din 2002, Sighişoara număra 32.304 locuitori, dintre care:

* Români: 24.571 (76,06 %)
* Maghiari: 5.934 (18,36 %)
* Rromi: 1.135 (3,51 %)
* Germani: 623 (1,92 %)
* Alţii: 0,15%

După religie, 75,72% sunt ortodocşi, 8,28% reformaţi, 5,98% romano-catolici, 3,74% unitarieni, 1,07% penticostali, 0,89% luterani, 0,86% greco-catolici ş.a.

INFORMATII TURISTICE

* În acest oraş a fost confecţionată şi instalată o copie a “Statuii Lupoaicei” (“Lupa Capitolina”), simbolul latinităţii poporului român.
* Centrul oraşului medieval Sighişoara este listat din anul 1999 în patrimoniul cultural mondial UNESCO, fiind protejat ca atare.
* În ultimul sfârşit de săptămână al lunii iulie are loc festivalul medieval.

SURSA: WIKIPEDIA